Irigarea vitei de vie inseamna adaptarea la schimbarile climatice si la cerintele pietii. Pe parcursul utimelor decenii au avut loc schimbari semnificative la nivel mondial pe piata vinurilor, in special referitor la productia acestora. Deoarece productia de vin ajunge la niveluri mai ridicate de calitate si de productie consecventa iar efectele incalzirii globale devin tot mai evidente si severe, producatorii de vin reexamineaza metodele traditionale de cultivare a vitei de vie.
Avand ca scop asigurarea investitiilor pe termen lung si pentru a asigura calitatea constanta a vinului, tot mai multi producatori de vin aleg sa utilizeze metode moderne de irigat, cum ar fi irigatiile prin picurare.
Automatizare sistemului de irigatii permite deseori controlul eficace asupra furnizarii de apa, astfel incat vita de vie sa se poata dezvolta in parametri optimi, conform standardelor de calitate si de productie.
RDI – RESTRICȚIONAREA DEFICITULUI DE IRIGARE
Practica conceputa pentru a mentine vita de vie in conditii de stres controlate si pentru a creste calitatea strugurilor de vinificatie.
RDI permite producatorilor de vin sa controleze:
- Dimensiunea bobului de strugure
- Vegetatia si lumina
- Disponibilitatea de a asimila prin fotosinteza
- Sanatatea vitei de vie
Avantajele irigarii prin picurare a vitei de vie:
- Reduce costurile cu utilizarea apei
- Creste calitatea strugurilor de vinificatie
- Garanteaza recolte consistente
- Mentine vita de vie in conditii de stres controlate
Frecvența irigării
Spre deosebire de metodele convenționale de irigare, irigarea prin picurare nu consta in utilizarea solului ca rezervor de apa, deoarece distribuția orizontala a apei este limitata si depinde de proprietățile de conductivitate hidraulica ale solului. Prin urmare, aceasta metoda necesita irigari frecvente pentru a elimina percolarea apei in straturile de sol sub zona radiculara. Frecventa este determinata de trei factori majori: proprietatile solului, rata evaportranspiratiei si rata de aplicare a sistemului de irigare.
Sistemele de picurare sunt concepute în mod normal pentru a furniza necesarul de apa pentru cel putin o zi in timpul sezonului de varf (perioada de consum maxim). La inceputul si la sfarsitul sezonului, cand cerinta de apa este mica, programele de irigare pot avea loc o data sau de doua ori pe saptamana. In timpul cresterii intensive a plantelor, frecventa irigarilor poate fi zilnica. Solurile nisipoase necesita irigari mai frecvente decat solurile grele. Acumularea deficitelor mari de umiditate poate necesita o durata extinsa a orelor de irigare si poate duce la percolarea sau scurgerea apei.
Tensiometrele sau alti senzori de umiditate a solului localizati la o distanta de aproximativ 40 cm orizontala si verticala fata de picuratori pot servi ca instrumente utile pentru reglarea ratei de irigare in afara utilizării datelor meteorologice. Valorile date de tensiometru indica umiditatea din sol. Cresterea sau scaderea valorilor saptamanale indica o irigare excesiva sau deficitara. In cazul în care este nevoie sa se induca stresul in timpul diferitelor etape de dezvoltare a plantelor de-a lungul sezonului, se prefera reducerea cantitatii de apa pe aplicare, in loc sa se mărească intervalele. Acest mod asigura un control mai bun al nivelului de stres. Controlul irigatiei prin intermediul senzorilor de sol poate fi, de asemenea, automatizat prin utilizarea unei unitati de control capabile sa medieze citirile senzorilor si sa porneasca si sa opreasca sistemul de irigare la valori de prag predeterminate.
Pe langa senzorii de apa din sol pentru determinarea pragului de irigare, se recomanda amplasarea unui senzor la o adancime de 1,2 m pentru a monitoriza posibila percolare. Percolarea apei pana la straturile de sub zona radiculara nu este de dorit. Poate provoca erori de calcul a cantitatilor de apa si de minerale furnizate prin fertigare, destinate consumului de vita de vie. Percolarea mineralelor, in special a azotului, poate contamina apa subterana si poate provoca daune mediului.
